O femeie sărmană
din Bordeaux avea un soţ destrăbălat, gelos şi bănuitor. Într-o bună zi, soţul,
negăsindu-şi prietenii de beţie, s-a întors mai devreme acasă. Dând să deschidă
uşa cât mai încet, aude glasul soţiei şi un gând negru i-a trecut prin minte: „Acum
o prind că mă înşală!” Ascultă cu atenţie şi aude glasul care spune: “Copile
drag, să ne rugăm acum şi pentru tăticul tău! Să-l recomandăm sfântului Iosif,
patronul său!” Şi ea spunea înainte, iar copilul repeta: „O, Isuse al meu, te
rog prin mijlocirea sfântului Iosif, te rog pentru iubirea pe care tu ai avut-o
şi o mai ai încă faţă de tăticul tău purtător de grijă, ai grijă şi de tăticul
meu! Binecuvântează-l şi păzeşte-l de orice rău, de moarte neprevăzută şi de
focul iadului. Îţi mulţumesc, Isuse!”
Soţul ticălos şi
tăticul vinovat a păşit încet lângă ei. A îngenuncheat şi s-a rugat. Şi-a cerut
iertare. A doua zi au fost văzuţi împreună la masa lui Isus. Din acea zi a
devenit un bun creştin, vrednic de numele pe care îl purta.
(Mergeţi la Iosif! Ed. Presa Bună, Iaşi, 1934)
