Între Shirley O’Neill
şi colegul ei de facultate, Albert Kloger, se înfiripase o frumoasă prietenie.
Ea, o foarte bună catolică, iar el încă nu era botezat. În desele lor plimbări
Shirley a avut ocazia de a-i vorbi despre religia catolică, iar convertirea şi
botezul lui Albert păreau iminente.
În ziua de 9 mai
1959, primăvara californiană era cum nu se poate mai splendidă. Albert şi
Shirley s-au gândit că o plimbare pe ţărmul golfului San Francisco ar fi fost o
adevărată încântare. Mai mult, Albert şi-a dorit o scufundare în enormele
arcuri numite Golden Gate, acolo unde
se unesc cele două extremităţi ale golfului.
Trecuse
doar un sfert de oră, când Shiley aude un strigăt disperat care cerea ajutor.
„La
strigătul disperat al lui Albert, povesteşte Shirley, mi-am îndreptat privirea
în acea direcţie şi l-am văzut zbătându-se îngrozitor, în vreme ce o namilă
curioasă, a cărei spinare se putea zări din apă, se ţinea de el, care striga
din răsputeri:
«Shirley, este un rechin! Pentru Dumnezeu, salvează-te, fugi! » La cuvintele lui, prima reacţie ar fi fost de a fugi, dar asta nu ar fi fost o laşitate din partea mea?”
«Shirley, este un rechin! Pentru Dumnezeu, salvează-te, fugi! » La cuvintele lui, prima reacţie ar fi fost de a fugi, dar asta nu ar fi fost o laşitate din partea mea?”
Şhirley s-a întors
ca să-l ajute pe Albert. Ajungând până la el, care se zvârcolea în apa înroşită
de sânge, concentrându-şi toate puterile, ea reuşi, în cele din urmă, să-l
readucă la ţărm, unde a fost întins pe nisip.
„Dragă
Shirley, pentru mine totul s-a sfârşit,
dar sunt mulţumit că tu ai scăpat teafără, spuse Kloger. Mulţumesc din inimă
pentru tot ce ai făcut pentru mine.” Această fată curajoasă, îngenuncheată
lângă trupul desfigurat al prietenului ei, luă mâna muribundului, cu ambele ei
mâini, o duce să atingă cruciuliţa pe care ea o purta la gât şi îi şopteşte: „Albert,
vrei să primeşti acum botezul?” Printr-o uşoară clătinare din cap, zâmbind
parcă, o făcu pe Shirley să înţeleagă că acceptă. Atunci tânăra alergă până la
mare, îşi umplu pumnul cu apă. Toarnă apoi apa pe capul muribundului, îi face
semnul sfintei cruci şi spune cuvintele sacramentale: „Albert, eu te botez în
numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Două ore mai târziu Albert
trecea la cele veşnice în spitalul Crucii Roşii.
În
urma acestui fapt, primarul din San Francisco a propus ca tânăra eroină să fie
decorată cu medalia Carnegie, una din
cele mai mari distincţii pentru bravuri civile.