sâmbătă, 21 aprilie 2012

Darul preţios

Bijutierul, care stătea la biroul său, vede, la un moment dat, o fetiţă care s-a apropiat şi şi-a lipit nasul de geam. Văzând în vitrină un colier albastru, deosebit de frumos şi sclipitor,  ochişorii ei de copil s-au luminat. A intrat în magazin şi a arătat bijutierului frumosul colier albastru. Şi i-a spus:
 - Aş vrea acest colier pentru sora mea. Puteţi să mi-l împachetaţi, aşa frumos, ca pentru un cadou?
Omul a fixat-o cu privirea pe micuţa lui clientă şi a întrebat-o:
-    Dar câţi bani ai?
Fără a sta pe gânduri, s-a ridicat pe vârful picioarelor şi a răsturnat pe tejghea tot ce avea într-o cutiuţă. Au căzut câteva bancnote de mică valoare, un pumn de monede, câteva scoici şi nişte figurine mici.
 - Ajung? - a întrebat ea cu mândrie.
Vreau să fac un cadou pentru sora mea mai mare. De când a murit mama, şi nu mai este în mijlocul nostru, ea este cea care îi ţine locul şi niciodată nu mai are timp pentru ea. Azi e ziua ei şi sunt sigură că o voi face tare fericită cu acest cadou. Piatra acestui colier are culoarea ochilor ei.
Omul s-a dus în magazie şi a revenit cu o hârtie foarte frumoasă, roşie cu auriu, cu care a împachetat cu grijă colierul. Apoi i-a zis:
 - Ia-o şi du-o cu grijă.
Fetiţa a plecat foarte mândră, ţinând pachetul ca pe un trofeu. Cam după o oră, intră în magazin o tânără care a pus pachetul pe tejghea şi a întrebat:
 - Colierul acesta a fost cumpărat de aici?
 - Da, domnişoară.
 - Şi cât a costat?
 - Preţurile practicate aici sunt confidenţiale şi nu privesc decât pe client şi pe mine.
 - Dar sora mea nu avea decât câţiva bănuţi. Nu ar fi putut cumpăra niciodată un asemenea colier.
Bijutierul a luat cutia cu preţiosul colier, a închis-o, a ambalat-o din nou şi i-a înapoiat-o fetei spunând:
 - Sora dumneavoastră a plătit. A plătit preţul cel mai mare pe care-l putea plăti cineva: a dat tot ceea ce avea.