Bijutierul, care
stătea la biroul său, vede, la un moment dat, o fetiţă care s-a apropiat şi
şi-a lipit nasul de geam. Văzând în vitrină un colier albastru, deosebit de
frumos şi sclipitor, ochişorii ei de
copil s-au luminat. A intrat în magazin şi a arătat bijutierului frumosul
colier albastru. Şi i-a spus:
- Aş vrea acest colier pentru sora mea. Puteţi
să mi-l împachetaţi, aşa frumos, ca pentru un cadou?
Omul
a fixat-o cu privirea pe micuţa lui clientă şi a întrebat-o:
- Dar câţi bani ai?
Fără a sta pe gânduri, s-a ridicat pe vârful
picioarelor şi a răsturnat pe tejghea tot ce avea într-o cutiuţă. Au căzut câteva
bancnote de mică valoare, un pumn de monede, câteva scoici şi nişte figurine
mici.
- Ajung?
- a întrebat ea cu mândrie.
Vreau să fac un cadou pentru sora mea mai mare. De
când a murit mama, şi nu mai este în mijlocul nostru, ea este cea care îi ţine
locul şi niciodată nu mai are timp pentru ea. Azi e ziua ei şi sunt sigură că o
voi face tare fericită cu acest cadou. Piatra acestui colier are culoarea
ochilor ei.
Omul s-a dus în
magazie şi a revenit cu o hârtie foarte frumoasă, roşie cu auriu, cu care a împachetat
cu grijă colierul. Apoi i-a zis:
- Ia-o
şi du-o cu grijă.
Fetiţa a plecat
foarte mândră, ţinând pachetul ca pe un trofeu. Cam după o oră, intră în
magazin o tânără care a pus pachetul pe tejghea şi a întrebat:
- Colierul
acesta a fost cumpărat de aici?
- Da,
domnişoară.
- Şi
cât a costat?
- Preţurile
practicate aici sunt confidenţiale şi nu privesc decât pe client şi pe mine.
- Dar
sora mea nu avea decât câţiva bănuţi. Nu ar fi putut cumpăra niciodată un
asemenea colier.
Bijutierul a luat
cutia cu preţiosul colier, a închis-o, a ambalat-o din nou şi i-a înapoiat-o
fetei spunând:
- Sora
dumneavoastră a plătit. A plătit preţul cel mai mare pe care-l putea plăti
cineva: a dat tot ceea ce avea.
