Era în data de 15
mai 1894. O doamnă călătorea cu trenul, împreună cu alţi călători. Deja
trecuseră patru ore de drum, când doamna şi-a dat seama că a pierdut biletul de
călătorie. Ajutată de tovarăşii de drum, a căutat în orice colţişor al
compartimentului, dar în zadar, biletul era de negăsit.
Femeia, fiind
foarte evlavioasă, a început să fredoneze o cântare către Sfântul Anton de
Padova: „Sfinte Antoane, găseşte-l tu!” În compartiment mulţi au început să
zâmbească dispreţuitor, iar un om necredincios chiar şi-a permis să adauge:
- Doamnă,
probabil Sfântul Anton îţi va trimite un bilet prin fereastră!
Femeia, dorind să
nu mai dea motiv de batjocură celorlalţi călători, începe să se roage din toată
inima, dar în şoaptă. La un moment dat trenul opreşte într-o staţie, iar după
câteva minute porneşte din nou la drum. După repornirea trenului, la câteva
minute, apare, în uşa compartimentului, controlorul de bilete. Doamna,
văzându-l, se mai uită încă o dată în bagaje, dar negăsindu-l, era gata să plătească
din nou preţul biletului. Un alt călător din tren spune:
- L-am
căutat toţi, dar, e adevărat, doamna şi-a pierdut biletul”. Controlorul, văzând
situaţia, Întreabă:
- Aţi
pierdut un bilet? Pentru care destinaţie?
Doamna i-a spus
unde vrea să ajungă.
- Staţi
liniştită, doamnă, a continuat controlorul. Biletul a fost găsit pe peronul
gării de unde aţi plecat. Cineva l-a găsit, iar la ultima gară, unde am oprit,
cineva mi-a dat prin fereastră, telegrama prin care mă înştiinţa despre biletul
dumneavoastră. Această telegramă de acum va ţine loc de bilet pentru
dumneavoastră.
Evlavioasa doamnă a
mulţumit controlorului dar i-a răspuns călătorului care o luase în derâdere: „Acum
cred că ai văzut că Sfântul Anton mi-a redat biletul prin fereastră!”
