Renumitul poet
german Reiner Maria Rilke şi-a petrecut câţiva ani ai studenţiei la Paris. Pentru a ajunge la
universitate, străbătea zilnic, în compania unei prietene franceze, o stradă
foarte aglomerată. Într-un colţ al acestei străzi stătea permanent o
cerşetoare. Ea şedea mereu în acelaşi loc, nemişcată ca o statuie, cu mâna
întinsă şi cu ochii plecaţi în pământ. Rilke nu-i dădea niciodată nimic, în
timp ce prietena lui îi dădea adesea câţiva bănuţi.
Într-o zi prietena
sa l-a întrebat pe Rilke:
- De ce
nu-i dai nimic acestei sărmane femei?
- Trebuie
să-i dăm ceva pentru inimă, nu să-i punem în mâini, răspunse poetul.
A doua zi, Rilke a venit cu un
trandafir înflorit. L-a pus în mâna cerşetoarei şi a dat să plece. Atunci s-a
petrecut ceva neaşteptat: cerşetoarea şi-a ridicat ochii, l-a privit pe poet,
s-a ridicat de la pământ, a prins mâna poetului şi i-a sărutat-o. Apoi a plecat
strângând trandafirul la piept. O săptămână întreagă nu a mai văzut-o nimeni. După
opt zile, femeia era din nou aşezată la locul ei obişnuit, tăcută şi nemişcată,
ca totdeauna.
- Din ce-o fi trăit ea în toate aceste zile.
în care nu a primit nimic? – l-a întrebat tânăra pe Rilke.
- Din
trandafir, i-a răspuns poetul.
