Împăratul
Iosif al II-lea al Austriei (vezi foto) obişnuia să folosească deţinuţii la diverse
servicii publice. Într-o dimineaţa – era în anul 1777 – nişte deţinuţi măturau Piaţa
Graben, din Viena. Un consilier de stat, favorit de-al împăratului, a văzut cum
un tânăr student, foarte bine îmbrăcat, se apropie de unul dintre deţinuţi şi-l
sărută.
Consilierul a trimis să-l cheme imediat pe acel tânăr pentru a-i spune că nu este corect să săruţi în public un deţinut. Studentul, cu ochii umeziţi de lacrimi, răspunse:
- Dar, excelenţă, acela este tatăl meu!
Această dovadă de dragoste filială l-a impresionat atât de tare pe consilier şi pe însuşi împăratul, încât acesta l-a chemat îndată pe tatăl studentului şi i-a spus:
- Un tata care şi-a educat atât de bine fiul şi care îi corespunde cu atâta dragoste, nu poate să fie un delincvent.
Şi l-a pus de îndată în libertate.
Consilierul a trimis să-l cheme imediat pe acel tânăr pentru a-i spune că nu este corect să săruţi în public un deţinut. Studentul, cu ochii umeziţi de lacrimi, răspunse:
- Dar, excelenţă, acela este tatăl meu!
Această dovadă de dragoste filială l-a impresionat atât de tare pe consilier şi pe însuşi împăratul, încât acesta l-a chemat îndată pe tatăl studentului şi i-a spus:
- Un tata care şi-a educat atât de bine fiul şi care îi corespunde cu atâta dragoste, nu poate să fie un delincvent.
Şi l-a pus de îndată în libertate.
