Când papa Ioan al XXIII-lea, supranumit şi „papa
cel bun”, era bolnav, încât nu se mai putea face nimic pentru salvarea lui, medicii
nu ai vrut să-i spună adevărul. Au căutat să-i spună doar că e vorba de o
infecţie la stomac. Dar el, cu zâmbetul pe buze, le spunea tuturor „Valiza-mi
este pregătită”.
Marele
sculptor italian, Giacomo Manzù, îşi aminteşte de ziua în care papa a trecut la
cele veşnice. Iată ce povesteşte el: „În ultima zi a lungilor sale suferinţe,
secretarul papei, Loris Francesco
Capovilla, s-a apropiat de patul muribundului, i-a sărutat mâna şi l-a întrebat
cum se simte.
- Acum
mă simt foarte bine. Sunt foarte liniştit. Mă aflu foarte aproape de Domnul. Dar
îmi mai fac câteva griji.
-
Sfinte Părinte, nu dumneavoastră trebuie să vă faceţi griji, ci noi. Dar
trebuie să vă spun că am vorbit cu medicii.
- Şi ce
spun ei?
- Sfinte
Părinte, vreau să fiu sincer cu Sanctitatea Voastră. Cred că în seara aceasta
veţi fi chemat în paradis.
Stând
în genunchi şi acoperindu-şi faţa cu mâinile, îl cuprinse plânsul. Atunci simţi
cum papa, cu ultimele puteri, şi-a pus mâna peste capul lui şi i-a zis:
- Iată,
Loris, ce lucruri frumoase îmi spui tu mie! Oare nu este aceasta o veste
minunată pentru mine: astăzi voi merge în paradis?
Papa
a murit în data de 3 iunie 1963, la ora 19.49. Ultimele cuvinte adresate
secretarului Capovilla au fost: „De ce plângi? Acesta e un moment de bucurie, e
un moment de glorie!”
Papa
Ioan al XXIII-lea a fost beatificat la 3 septembrie 2000, de către Papa Ioan
Paul al II-lea.
