Într-un sat de
pescari, din America Latină, trăia un om numit Marco, cu soţia sa, Linda, şi cu
cei trei copii ai lor, Iosif, Amalia şi Lucia. El lucrase mulţi ani ca pescar,
dar, de câteva luni era şomer. Ferma, la care lucrase, a dat faliment şi şi-a
închis porţile.
Pentru
că el şi familia sa, din cauza sărăciei, nu mai puteau supravieţui, Marco s-a
gândit că cel mai bine ar fi să plece într-un oraş mare, departe de casă şi
familie, pentru găsi de lucru. Dacă ar fi rămas în sat, puţinele economii s-ar
fi epuizat repede şi familia ar fi putut
să moară de foame. Mama şi copiii erau foarte trişti că tatăl trebuia să plece
aşa departe. Dar şi Marco era trist pentru că nu ştia când avea să-şi mai
revadă soţia şi copiii. Se gândea toată ziua ce ar putea să lase familiei
pentru ca să se gândească la el în timpul absenţei îndelungate, şi, pe de altă
parte, ce ar putea să ia el, de acasă, ca amintire.
Era
într-o seară, când toţi erau adunaţi în jurul mesei. Fiecare ştia că aceasta
este ultima cină la care mai stau la masă împreună. Domnea o tăcere de moarte,
şi toţi ştiau de ce. Deodată tatăl a luat cuvântul şi a spus:
- Nu
ştiu când mă voi întoarce. De aceea, aş vrea să iau cu mine o amintire, care
să-mi să mă facă să mă gândesc mereu la voi, de faptul că vă iubesc nespus dar
şi că trebuie să mă întorc acasă la voi. Dar şi eu vreau să vă las ceva care să
vă amintească de mine, să mă iubiţi şi să mă aşteptaţi. Mă gândesc de mult
timp, dar nu cred că am ceva care să pot lăsa ca amintire, nu am ce să vă
dăruiesc. Totuşi, există ceva care ne va ajuta ca voi să vă amintiţi de mine, şi
eu de voi. Când veţi fi împreună şi veţi manca pâinea la această masă, atunci
să vă aduceţi aminte de mine, iar eu voi proceda la fel acolo unde mă voi afla.
- Minunat,
strigară copiii, şi,deşi nu mai aveau să-l vadă un timp îndelungat pe tatăl
lor,ei nu mai erau trişti, fiindcă ştiau că de acum înainte, ori de câte ori se
vor aduna să servească masa, tatăl era prezent în mijlocul lor. Din acea zi, faptul
de a se aduna la masă era o adevărată sărbătoare pentru aceşti copii şi pentru
mama lor.
Imagine
minunată a întâlnirii noastre la Sfânta
Liturghie, la masa lui Cristos!
