Pedro Ribadeneira (foto),
un băiat foarte vioi, a fost primul novice al Societăţii lui Isus. La şcoala
sfântului Ignaţiu de Loyola dorea fierbinte să devină călugăr, dar încă era
prea tânăr. Într-o zi, nemaiavând răbdare, Pedro a început să insiste mai mult
decât de obicei la părintele Ignaţiu.
- Vreau să intru în Societate, şi imediat!
- Nu poţi intra: eşti încă mic.
- Nu sunt mic, sunt mare!
- Mare? Eşti un ghemotoc! Ştii când te voi
primi? Vezi bastonul acesta? Ignaţiu îl purta din cauza piciorului rupt în
bătălia din Pamplona.
- Sigur că îl văd!
- Ei bine, când vei fi înalt cât bastonul
acesta, te voi primi în noviciat.
Pedro a rămas o
clipă blocat; apoi a privit bastonul, apoi sfântul, şi în ochii a apărut o
scânteie, iar în colţul gurii un zâmbet de victorios.
- Bine! a spus Pedro. Promiteţi?
- Promit? a răspuns sfântul.
Pândeşte bastonul lui Ignaţiu şi, când l-a
văzut… la odihnă, i-a tăiat partea de jos, atât cât să îl reducă la statura lui.
Apoi, întinzându-l ca pe un trofeu, s-a prezentat triumfător la părintele
Ignaţiu.
- Părinte Ignaţiu, priviţi! Sunt cât bastonul.
Părinte Ignaţiu, promisiunea! Sfântul priveşte şi zâmbeşte din toată inima,
între bucurie şi emoţie.
- Am promis, Pedro! Ce pot face?
Acel băieţaş era irezistibil. Şi imediat a
fost admis la noviciat.
