Cel
care a devenit în istoria muzicii mare compozitor, Christoph
Willibald von Gluck (1714 – 1787), avea un talent excepţional încă din
copilărie. Când avea doar 5 ani, a executat magistral, la orga unei biserici,
un motet de Giovanni Carlo Clari, stârnind admiraţia tuturor.
Un călugăr bătrân, fratele Anselm,
impresionat până la lacrimi de frumuseţea cântului, l-a îmbrăţişat şi i-a
dăruit un rozariu, spunându-i:
- Dacă vei recita zilnic rozariul, vei avea
parte în viaţă de ocrotirea lui Dumnezeu, iar Maica Domnului te va ajuta să
faci o carieră muzicală strălucită.
- Mulţumesc,
în exclamat copilul. Îţi promit că îţi voi urma sfatul.
Şi
s-a ţinut de cuvânt, iar Sfânta Fecioară l-a ajutat cu adevărat.
Părinţii
lui erau prea săraci ca să-l poată trimite la studii în Italia. Însă, pe
neaşteptate, s-a ivit o ocazie deosebită: maestrul corului catedralei Sf. Ştefan din Viena, a fost trimis în
Italia să colecţioneze partituri ale compozitorului Giovanni Pierluigi da Palestrina. Maestrul l-a luat cu el pe Gluck ca
servitor. De aici a început cariera glorioasă a lui Gluck, care a ajuns o
celebritate în lumea muzicală.
Când a murit, la 15 noiembrie 1787,
răpus de o hemoragie cerebrală, a fost găsit ţinând în mână rozariul fratelui
Anselm.
