marți, 17 iulie 2012

Rozariul fratelui Anselm


Cel care a devenit în istoria muzicii mare compozitor,  Christoph Willibald von Gluck (1714 – 1787), avea un talent excepţional încă din copilărie. Când avea doar 5 ani, a executat magistral, la orga unei biserici, un motet de Giovanni Carlo Clari, stârnind admiraţia tuturor.
Un călugăr bătrân, fratele Anselm, impresionat până la lacrimi de frumuseţea cântului, l-a îmbrăţişat şi i-a dăruit un rozariu, spunându-i:
 - Dacă vei recita zilnic rozariul, vei avea parte în viaţă de ocrotirea lui Dumnezeu, iar Maica Domnului te va ajuta să faci o carieră muzicală strălucită.

 - Mulţumesc, în exclamat copilul. Îţi promit că îţi voi urma sfatul.
            Şi s-a ţinut de cuvânt, iar Sfânta Fecioară l-a ajutat cu adevărat.
            Părinţii lui erau prea săraci ca să-l poată trimite la studii în Italia. Însă, pe neaşteptate, s-a ivit o ocazie deosebită: maestrul corului catedralei Sf. Ştefan din Viena, a fost trimis în Italia să colecţioneze partituri ale compozitorului Giovanni Pierluigi da Palestrina. Maestrul l-a luat cu el pe Gluck ca servitor. De aici a început cariera glorioasă a lui Gluck, care a ajuns o celebritate în lumea muzicală.
            Când a murit, la 15 noiembrie 1787, răpus de o hemoragie cerebrală, a fost găsit ţinând în mână rozariul fratelui Anselm.