În
anul 304, o tânără cu numele Doroteea, deoarece era creştină, a fost adusă în
faţa tribunalului lui Sapriciu, guvernatorul din Cezareea Capadociei. Fiind
condamnată la chinuri grele, ea a zis:
- Grăbiţi-vă! Suferinţa, pe care voi mi-o
provocaţi azi, este tocmai calea pe care voi merge mai repede spre mirele meu. Printr-o
suferinţă scurtă, voi merge în cer şi mă voi bucura de o fericire veşnică.
- După ce vei ajunge, trimite-mi şi mie nişte
mere din grădina mirelui tău, încerca să o ia în râs un slujitor al regelui, Teofil.
- Îţi voi trimite, te asigur, i-a răspuns
Doroteea.
Călăul i-a tăiat capul. Teofil se
bucura, împreună cu prietenii săi de gluma făcută. Ajungând acasă, un copil, de
o frumuseţe uimitoare, i-a oferit trei mere şi trei trandafiri de toată
frumuseţea, cu toate că era în toiul iernii. Văzând aceasta, Teofil s-a întors
la prietenii săi şi le-a spus:
- Acum am văzut cu ochii mei: Cristos este
singurul Dumnezeu adevărat.
Aceste cuvinte l-au costat viaţa. La
câteva zile a murit şi el martir.
