Poveţele şi
învăţăturile mamei sale, Sfânta Olga, nu l-au convins pe Vladimir să renunţe la
idolatrie. Era foarte fidel şi zelos slujitor al zeilor vikingilor. Chiar de la
întronarea sa a zidit, pe partea mai înaltă a oraşului, un templu dedicate zeului
fulgerului, Perun, unde se aduceau chiar şi jertfe umane.
La întoarcerea dintr-o
luptă victorioasă împotriva lui Jatvagues (983), Vladimir a hotărât să-i ofere
zeului jertfe omeneşti. Sorţii au căzut
asupra lui Teodor şi fiul său, Ioan, care erau creştini şi aveau să
devină primii martiri pe pământ rusesc. Acest sacrificiu sângeros a lăsat
totuşi o impresie foarte profundă în sufletul lui Vladimir. Aşa a început el să
mediteze asupra religiei şi să aibă îndoieli în privinţa religiei idolatre.
Vladimir a luat decizia de a trimite proprii
săi ambasadori în diferite ţări pentru a vedea cum este trăit creştinismul în alte zone ale
lumii.
Când emisarii trimişi au ajuns în capitala bizantină şi au participat le dumnezeiasca liturghie şi La alte ceremonii din Catedrala Sfânta Sofia, au fost aşa de profund impresionaţi, încât i-au raportat regelui lor: „Noi nu mai ştiam dacă suntem în cer sau pe pământ. Nu credem că există pe faţa pământului un aşa spectacol de o aşa frumuseţe, pe care noi nici nu suntem în stare să o exprimăm. Noi atâta ştim: că acolo Dumnezeu locuieşte împreună cu oamenii iar frumuseţea trăriii lor nu mai poate fi găsită în nici o ţară.”
Convins că această glorie, care se arată în Liturghie, nu putea fi decât strălucirea Adevărului, Vladimir s-a decis, în cele din urmă, să devină creştin. A zidit apoi biserici în locul templelor păgâne. Poate cea mai frumoasă a fost o biserică dedicată Adormirii Maicii Domnului, construită chiar în locul unde a fost martirizat Sfântul Teodor şi fiul său.
Când emisarii trimişi au ajuns în capitala bizantină şi au participat le dumnezeiasca liturghie şi La alte ceremonii din Catedrala Sfânta Sofia, au fost aşa de profund impresionaţi, încât i-au raportat regelui lor: „Noi nu mai ştiam dacă suntem în cer sau pe pământ. Nu credem că există pe faţa pământului un aşa spectacol de o aşa frumuseţe, pe care noi nici nu suntem în stare să o exprimăm. Noi atâta ştim: că acolo Dumnezeu locuieşte împreună cu oamenii iar frumuseţea trăriii lor nu mai poate fi găsită în nici o ţară.”
Convins că această glorie, care se arată în Liturghie, nu putea fi decât strălucirea Adevărului, Vladimir s-a decis, în cele din urmă, să devină creştin. A zidit apoi biserici în locul templelor păgâne. Poate cea mai frumoasă a fost o biserică dedicată Adormirii Maicii Domnului, construită chiar în locul unde a fost martirizat Sfântul Teodor şi fiul său.
