Mahatma
Gandhi povesteşte: „Aveam 15 ani când, într-o bună zi, a comis un furt. Pentru
că aveam foarte multe datorii, am furat de la tatăl meu o brăţară de aur ca să
le plătesc. Dar mi-am dat seama că nu mai puteam suporta povara greşelii mele. Când
mă aflam în preajma tatălui meu, nici nu reuşeam să deschid gura. Atunci m-am
decis să scriu, şi am scris un bilet. Când i-am înmânat biletul, tremuram tot.
Tatăl meu a citit bileţelul, a închis ochii, şi după ce l-a rupt, a spus <Ei, bine…> şi m-a îmbrăţişat. Din acel moment l-am iubit pe
tatăl meu mai mult ca niciodată.
