Un tânăr, mergând spre un târg, a
văzut într-o grădina o grămadă mare de moloz. Fusese un palat. Se zvonise că
ascundea în zidăria lui o comoară. Căutătorii zeloși l-au scotocit în toate cărămizile,
dar în zadar. Tânărul a voit să-și încerce și el norocul, scotocind pe unde i
se părea că alții n-au căutat destul. Spre seară, obosit, s-a scuturat de praf,
când zărește la picioarele sale o cutiuță de carton căreia nimeni nu-i dăduse
nici o importanță. A ridicat-o și, deschizând-o, găsește în ea un bilețel pe care
era scris: O inimă curată să fie comoara
ta pe pământ, căci numai pe ea nu ți-o poate fura nimeni. O inima curata și o
conștiință liniștită, acestea sunt cele mai mari comori, cele mai prețioase
bunuri. Știm bine că numai pacea, nu aurul sau luxul, îl fac pe om cu adevărat
fericit.
Tânărul a meditat și s-a convins că
ceea ce căuta trebuia realizat în sine, în sufletul său.
