Sfântul Grigore cel Mare povestește
cum, pe vremea când era secretar la curtea împăratului din Constantinopol,
trecând într-o zi pe un coridor îngust și întunecos al palatului, a observat pe
pardoseală o lespede de marmura, bine lustruită, care avea pe dânsa gravată o
cruce. Din respect, nu voia să calce pe acea cruce de pe lespede și a dat ordin
să fie scoasă și pusă în altă parte. Sub lespedea care avea crucea, a apărut o
alta, cu același semn. A scos-o și pe aceasta, dar sub dânsa a găsit alta cu
semnul crucii, și apoi încă una și încă una, până la a șaptea, de sub care a apărut
o comoara strălucitoare și deosebit de prețioasa. Mare i-a fost bucuria împăratului
când s-a văzut atât de bogat.
Gândindu-ne la această întâmplare,
am putea să facem o paralelă: șapte sunt zilele săptămânii. Dacă fiecare zi ar
purta semnul crucii, și noi am putea descoperi cea mai mare comoară posibilă: învierea
și fericirea veșnică.
