În cartea despre viața Sfântului
Ioan al lui Dumnezeu (1495 -1550), un sfânt spaniol de origine portugheză, este descrisă o emoționantă întâmplare. Acest
sfânt se îngrijea cu mare iubire de cei bolnavi, le bandaja rănile, era
caritabil cu cei sărmani, chiar săruta rănile respingătoare.
Într-o zi s-a aplecat asupra unui
rănit şi a început să-i spele cu apă picioarele care-l dureau. La un moment dat
Sfântul Ioan a văzut, pe picioarele acestui om rănit, răni adânci de piroane,
care, în mod neașteptat, au început să strălucească cu o lumină ca de cristal
şi cu o aureolă cerească. Uimit de această vedenie, Sfântul Ioan a exclamat: “Tu,
Doamne Isuse, eşti acesta?”. În acele momente sfântul a văzut chipul
Mântuitorului Cristos, în gloria cerească şi a auzit aceste cuvinte de laudă: «Într-adevăr,
eu sunt acesta. De fiecare dată, când tu speli rănile bolnavilor, faci aceasta
pentru mine”. După aceste cuvinte viziunea a dispărut.
Sfântul Ioan al lui Dumnezeu a înființat
o congregație numită „Fate bene fratelli”. Papa Leon al XIII-lea l-a declarat
patron al spitalelor şi al celor care lucrează pentru redarea sănătății celor
bolnavi.
