Iată o povestire scrisă de Ursula
Schnidrig:
Într-o zi, un tânăr s-a oprit în
mijlocul unui oraş şi a început să le explice celor din jur că are cea mai
frumoasă inimă din lume. O mare mulţime de oameni s-a adunat şi toţi se
minunau, văzându-i inima, căci era, cu adevărat, perfectă. Nu era în ea nici o
pată şi nici o imperfecţiune. Da, toţi îi dădeau dreptate: era într-adevăr cea
mai frumoasă inimă, care fusese văzută vreodată. Deodată s-a apropiat un bătrânel
de mulţime şi a zis:
- Totuşi, inima ta nu
este nici pe departe aşa frumoasă ca a mea!
Mulţimea de oameni şi tânărul
priviră inima bătrânului: bătea cu putere, dar era plină de cicatrice … Inima
avea locuri în care bucăţi din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau
întru totul. Şi mai erau unele linii colţuroase, mai bine spus… în unele locuri
existau răni adânci, din care lipseau bucăţi întregi. Tânărul privi la inima
bătrânelului, observă starea în care se afla şi râse:
- Cred că glumești,
spuse el, asemănând inima ta cu a mea. A mea este perfectă, în timp ce a ta
este un amestec de cicatrice şi lacrimi.
- Da, spuse bătrânul,
a ta arată perfect, dar nu aş schimba-o niciodată cu a mea … Fiecare cicatrice
de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea. Rup o
bucată din inima mea şi o dau celor de lângă mine… Şi adesea ei îmi dau în schimb
o parte din inima lor, care ia locul rămas gol din inima mea. Dar pentru că bucățile nu se potrivesc chiar perfect, am rămas cu câteva margini colțuroase
şi porțiuni pe care le prețuiesc foarte mult, căci ele îmi amintesc de iubirea,
pe care am împărtășit-o. Uneori am dăruit bucăți din inima mea, fără ca să
primesc nimic în schimb, nici măcar o bucăţică din inima lor. Chiar dacă aceste
răni sunt dureroase, rămân deschise şi îmi amintesc de iubirea pe care o am
faţă de oameni… şi sper că se vor întoarce într-o zi şi vor umple locurile
goale. Îţi dai seama acum în ce constă adevărata frumusețe a inimii?
Tânărul era pe punctul de a
începe să plângă. Se apropie de bătrân, îşi strânse inima tânără şi perfectă şi
smulse o bucată din ea. Apoi i-o întinse bătrânului cu mâinile tremurânde.
Bătrânul i-a primit bucata şi a pus-o în inima lui. Apoi a rupt o bucată şi din
inima lui bătrână şi brăzdată de cicatrice şi umplu cu ea rana din inima
tânărului. Se potrivea, dar nu perfect, căci marginile erau cam colţuroase.
Tânărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai
frumoasă ca niciodată, căci simţea pulsând în ea dragostea din inima
bătrânului. Se îmbrățișară şi plecară, ținându-se de mână.
