Un misionar povestește cum,
într-o zi, a venit la el un păgân.
Acesta trăise doar în sălbăticie, şi nu ştia nimic despre iubirea creştină.
Fiind mort de foame, a îndrăznit să vină la misionar ca să ceară un pumn de
făină. Misionarul i-a dat. Când păgânul a ajuns acasă a găsit în făină o monedă
de argint.
A doua zi s-a întors la misionar
şi i-a spus:
- După ce am găsit,
în făina pe care mi-ai dat-o, această monedă preţioasă, mi-am dat seama că în
mine sunt doi oameni: unul bun şi unul rău. Aceştia s-au certat întrei ei toată
noaptea şi nu m-am putut odihni chiar deloc. Omul rău din mine spunea: „Misionarul
ţi-a dat tot ce era în vasul cu făină şi aşa că nu trebuie să-i înapoiezi
moneda. Poţi să mergi să-şi cumperi ceva de băut.” Alt om din mine spunea: „Du înapoi
moneda, deoarece tu ai cerut doar făină.” Ca să fac pace între ei, am venit să-ţi
înapoiez moneda...
Putem
concluziona: chiar şi în cei mai răi oameni, nu se poate să nu fie ceva bun.
