Don Giosy Cento s-a
născut la Ischia
di Castro (Italia), la 12 august 1946. A început „acea ciudată aventură prin
cântece” în 1971, publicându-şi primul său album (Celebriamo la nostra speranza (Să
ne celebrăm speranţa)) în 1976.
Don Giosy
povesteşte experienţa proprie: „Credeţi-mă, eu nu am ales nimic din ceea ce mi
s-a întâmplat. La 30 decembrie 1969 am fost hirotonit preot. Când nu aveam nici
măcar doi ani de preoţie, într-o seară, voind să mă rog, am hotărât că o voi
face cântând. Se întâmpla în 1971, iar în seara aceea a luat naştere Emmaus, primul meu cântec”.
De atunci don Giosy a compus mai bine de 800
de cântece, cuprinse în treizeci
de albume, a avut aproximativ 3.000 de concerte şi a parcurs mii de kilometri prin întreaga Europă, dar şi SUA, Canada, Burkina Faso, Eritreea, Hong Kong, Macao, Japonia şi Australia, iar la începutul anului 2012 a fost în Moldova şi pentru prima oară într-o ţară din Europa de Est.
de albume, a avut aproximativ 3.000 de concerte şi a parcurs mii de kilometri prin întreaga Europă, dar şi SUA, Canada, Burkina Faso, Eritreea, Hong Kong, Macao, Japonia şi Australia, iar la începutul anului 2012 a fost în Moldova şi pentru prima oară într-o ţară din Europa de Est.
Cineva a scris că
la concertele sale oamenii nu merg atât pentru a asculta, cât pentru a fi ascultaţi.
Un lucru, însă, e cert: în cântecele sale tremură freamătele lumii.
Nu îl sperie faima:
„Nu o caut. Nu mă apasă. Am învăţat să răspund cu măsurile cuvenite”, ne explică.
„Rugăciunea de fiecare zi este o ancoră sigură de salvare. Imediat
cum am posibilitate (în aeroport, în timpul călătoriilor,
de-a lungul multor nopţi de insomnie), fac linişte înăuntrul meu. O linişte
locuită de prezenţa Dumnezeului meu”.
Don Giosy nu se
simte preot pe jumătate sau un preot straniu. „Între 1974 şi 2000 am fost
paroh, spune el. Cunosc osteneala şi satisfacţiile celor cărora le revine îndatorirea de
a însufleţi o comunitate de enoriaşi. Prin cântec am simţit că completez definitiv
preoţia mea”.
Într-o noapte, după
un concert de-al său în Toscana, un cap mafiot la rugat să-l spovedească: ascultându-l pe Don Giosy, a început o adevărată cale de convertire. Altă dată un tânăr i-a
spus: „Am venit să te ascult, Giosy, pentru că e şi „vina” ta că m-am făcut
preot”. La finele unui alt spectacol, o fată i s-a destăinuit: „Nu mă mai
întorc acasă, merg la mănăstire”.
"Aceasta este viaţa
preoţilor catolici, de la parohie la stradă, de la cântec la viaţa monahală, de
la tineri la cei bătrâni, cu copii şi bolnavi, cu cei bogaţi şi săraci, dar
întotdeauna ocrotiţi de dragostea lui Dumnezeu."
