Ea obişnuia să pună permanent flori la o statuie a Maicii Domnului, pe care o aveau în casă. El le tăia din gradină şi i le dădea soţiei, ştiind foarte bine pentru ce erau destinate.
A murit, practic, pe neaşteptate. Soţia, tulburata, s-a îmbolnăvit. Ajunsese să-i fie frică ca nu cumva să se îmbolnăvească mintal. Ideea condamnării soţului ei o răvăşea.
În cele din urmă,
deşi locuia într-o zonă destul de îndepărtată, a putut să facă o vizită la Ars. După o discuţie cu Sf. Ioan Maria Vianney, acesta, cu zâmbetul pe buze, a consolat-o întrebând-o:
- Aţi uitat de buchetele
de flori, pe care soţul dumneavoastră le tăia pentru Preasfânta Fecioara? Maria
l-a salvat pentru florile oferite ei!
