vineri, 23 martie 2012

Fetiţa şi păpuşa

Un vizitator care a intrat în casa unui prieten, a observat că fetiţa acestuia avea o mare colecţie de păpuşi. Peste tot prin casă erau păpuşi, de toate mărimile şi de toate formele, care mai de care mai atrăgătoare.
Toate aceste păpuşi arătau faptul că prin acest hobby, fetiţa îşi găsea plăcerea şi împlinirea lăuntrică. După ce vizitatorul a urmărit cu mare atenţie fiecare păpuşă, a întrebat-o pe fetiţă: “Văd că ai multe păpuşi; pe care dintre acestea o iubeşti mai mult ?”
În loc să-i identifice pe vreuna dintre ele, fetiţa a alergat repede în dormitorul ei şi a adus o păpuşă dezagreabilă, urâtă. Acesteia îi lipsea un ochi. Păru-i era foarte rar şi arăta ca nişte ţepi. Hainele îi erau murdare şi zdrenţuite, iar un papuc nu-l mai avea.
Surprins de starea jalnică în care era păpuşa prezentată, vizitatorul a întrebat-o din nou pe copilă: “de ce iubeşti tocmai această păpuşă, mai mult decât pe toate celelalte?” După ce i-a ascultat întrebarea, fetiţa a răspuns cu sfială: “Dacă n-o iubesc eu, n-o mai iubeşte nimeni!”
Dragostea lui Dumnezeu pentru noi, poate fi asemănată cu dragostea acestei fetiţe pentru acea păpuşă dezagreabilă. Afectaţi de păcat, am ajuns într-o stare atât de dezonorantă, încât dacă nu ne iubeşte Dumnezeu, nimeni altcineva nu ne mai poate iubi!