Un
ziar oarecare, la secţiunea „Scrisori către Director", a publicat opinia
unui om care spunea:
„Am fost, timp de 30 de ani, în fiecare duminică la liturghie. Am ascultat cam 1.500 de predici, însă nu pot să-mi amintesc nici măcar una dintre ele. Mă gândesc că mi-am irosit timpul, iar preoţii pe al lor: eu ascultând, iar ei rostind predici în zadar. De ce să mai merg la biserică?"
Pornind de la acea scrisoare, a început o mică polemică în secţiunea aceasta din ziar, care a durat vreme de câteva săptămâni. La un moment dat, cineva a scris câteva rânduri care, în mod surprinzător, au aplanat toate controversele. Iată ce a scris:
„Am 30 de ani de când sunt căsătorit. De atunci am servit mai bine de 20.000 de prânzuri şi cine, însă nu pot să-mi amintesc meniul întreg din nici o zi. În schimb, pentru acest motiv nu trebuie dedus că au fost în zadar. M-au alimentat şi mi-au dat forţa pentru a trăi. Dacă nu aş fi servit acele mese, astăzi aş fi mort".
„Am fost, timp de 30 de ani, în fiecare duminică la liturghie. Am ascultat cam 1.500 de predici, însă nu pot să-mi amintesc nici măcar una dintre ele. Mă gândesc că mi-am irosit timpul, iar preoţii pe al lor: eu ascultând, iar ei rostind predici în zadar. De ce să mai merg la biserică?"
Pornind de la acea scrisoare, a început o mică polemică în secţiunea aceasta din ziar, care a durat vreme de câteva săptămâni. La un moment dat, cineva a scris câteva rânduri care, în mod surprinzător, au aplanat toate controversele. Iată ce a scris:
„Am 30 de ani de când sunt căsătorit. De atunci am servit mai bine de 20.000 de prânzuri şi cine, însă nu pot să-mi amintesc meniul întreg din nici o zi. În schimb, pentru acest motiv nu trebuie dedus că au fost în zadar. M-au alimentat şi mi-au dat forţa pentru a trăi. Dacă nu aş fi servit acele mese, astăzi aş fi mort".
