În anul 1868, au avut loc nişte
misiuni în Aquisgran. Unul dintre misionari a redat o întâmplare care a
impresionat profund auditoriul:
"Acum câţiva ani, o biată mamă se afla pe patul său de moarte, înconjurată de copiii săi. Toţi, mai puţin unul. Acesta se afla în închisoare, împlinind o condamnare de cinci ani, pentru un delict, care a presupus o adevărată tortură şi chin pentru mama sa.
Muribunda a făcut demersuri înaintea autorităţilor pentru ca să i se permită fiului său să vină şi să-şi poată lua rămas bun, înainte de a muri. Cererea sa i-a fost aprobată. Fiul, însoţit de două gărzi, a ajuns să-şi viziteze mama.
Când ajunse, mama lui deja nu mai putea vorbi. L-a privit blând, lung şi
profund. Acea privire maternă l-a
bulversat şi i-a transformat inima. Întors în închisoare, s-a aruncat la pământ
în lacrimi, şi-a mărturisit păcatele, cu mare durere, şi a făcut pocăinţa
necesară pentru a se purifica de ele."Acum câţiva ani, o biată mamă se afla pe patul său de moarte, înconjurată de copiii săi. Toţi, mai puţin unul. Acesta se afla în închisoare, împlinind o condamnare de cinci ani, pentru un delict, care a presupus o adevărată tortură şi chin pentru mama sa.
Muribunda a făcut demersuri înaintea autorităţilor pentru ca să i se permită fiului său să vină şi să-şi poată lua rămas bun, înainte de a muri. Cererea sa i-a fost aprobată. Fiul, însoţit de două gărzi, a ajuns să-şi viziteze mama.
Când ajunse, mama lui deja nu mai putea vorbi. L-a privit blând, lung şi
Însă şi mai mult a realizat în acest tânăr harul lui Dumnezeu, care l-a atins odată cu acea privire copleşitoare a mamei sale muribunde. După ce şi-a ispăşit pedeapsa, a intrat într-un seminar, a fost sfinţit preot iar astăzi este misionar.
Fraţilor, eu, care vă vorbesc, sunt acel fiu, acel puşcăriaş, acel preot, acest misionar din faţa voastră".
