Doi fraţi locuiau
împreună în acelaşi apartament. Fratele cel mare era onest, lucra din greu şi
avea frică de Dumnezeu, pe când cel mic era necinstit, un derbedeu interesat de
arme şi droguri. De multe ori fratele cel mic venea seara târziu, beat şi cu o
mulţime de bani, iar fratele cel mare petrecea ore în şir cu el încercând să îl
convingă să ducă o viaţă mai corectă, onestă. Dar tânărul nici nu vroia să
audă.
Într-o zi a apărut în casă cu o armă în mână
şi plin de sânge: “Am ucis un om”, a spus el. În câteva minute casa era
înconjurată de poliţie, iar cei doi ştiau că nu au scăpare. “Nu am dorit să îl
ucid”, a mai spus fratele cel mic.
“Nu vreau să mor!” repeta într-una. Poliţia
bătea deja la uşă. Fratelui cel mare i-a venit atunci o idee. Şi-au schimbat
între ei hainele. Poliţia l-a arestat pe fratele mai mare, a fost judecat şi
condamnat pentru crimă. Fratele cel mic a scăpat basma curată, iar cel nevinovat
a fost executat. A murit pentru fratele său.
Cred că este o
imagine perfectă a ceea ce făcut Cristos: a murit El, pentru ca noi să trăim….
