Cu
mai mulţi ani în urmă, analele răspândirii credinţei relatau cum un misionar
din America – Pr. Durieu, care a încreştinat câteva triburi sălbatice din
Oregon – s-a pomenit într-o noapte asaltat de către acei barbari, înarmaţi cu
puşti şi săbii.
După
ce şi-a făcut Actul de căinţă, fără
frică a ieşit cu fruntea senină în faţa acelei mulţimi furioase. Le-a vorbit,
le-a reamintit binele pe care li l-a făcut, i-a mişcat şi în cele din urmă a
încheiat cu aceste cuvinte: „Dacă vi-i sete de sângele meu, iată-mă: sunt în
mâinile voastre; însă loviţi-mă aici în inimă – şi spunând acesta s-a deschis
în dreptul inimii – străpungeţi această inimă care v-a iubit atât de mult…” Iar
ei s-au retras, oarecum ruşinaţi de gestul lor dar şi impresionaţi de curajul
preotului.
Orice
preot – ca şi Pr. Durieu – poate să se prezinte în faţa mulţimilor care luptă împotriva
preoţiei catolice, poate să-i arate inima şi să strige: „Dacă aveţi curaj,
loviţi această inimă care nu cunoaşte altă iubire decât aceea faţă de Dumnezeu
şi faţă de oameni. Pentru mântuirea voastră am renunţat la familia pământească
pentru ca să vă iubesc, şi să formăm o familie de suflete creştine”. (Mons. Olgiati)
