joi, 17 mai 2012

Inima preotului


Cu mai mulţi ani în urmă, analele răspândirii credinţei relatau cum un misionar din America – Pr. Durieu, care a încreştinat câteva triburi sălbatice din Oregon – s-a pomenit într-o noapte asaltat de către acei barbari, înarmaţi cu puşti şi săbii.
După ce şi-a făcut Actul de căinţă, fără frică a ieşit cu fruntea senină în faţa acelei mulţimi furioase. Le-a vorbit, le-a reamintit binele pe care li l-a făcut, i-a mişcat şi în cele din urmă a încheiat cu aceste cuvinte: „Dacă vi-i sete de sângele meu, iată-mă: sunt în mâinile voastre; însă loviţi-mă aici în inimă – şi spunând acesta s-a deschis în dreptul inimii – străpungeţi această inimă care v-a iubit atât de mult…” Iar ei s-au retras, oarecum ruşinaţi de gestul lor dar şi impresionaţi de curajul preotului.
Orice preot – ca şi Pr. Durieu – poate să se prezinte în faţa mulţimilor care luptă împotriva preoţiei catolice, poate să-i arate inima şi să strige: „Dacă aveţi curaj, loviţi această inimă care nu cunoaşte altă iubire decât aceea faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Pentru mântuirea voastră am renunţat la familia pământească pentru ca să vă iubesc, şi să formăm o familie de suflete creştine”. (Mons. Olgiati)