În
spitalul din Agua de Dios, în Columbia, în anul 1912, a trecut la cele
veşnice Pr. Emil Baena – care a slujit, timp de 12 ani, pe leproşi – un umil
erou şi un minunat apostol al dragostei faţă de aproapele. A murit de lepră,
contractată din şederea cu leproşii, urmare sigură a dăruirii de sine, a
jertfei făcute. Îndată ce medicul l-a înştiinţat că i s-a apropiat şi lui
trista soartă, a exclamat: „Dumnezeul meu, fie voia ta!”.
După
câteva ore, a făcut această mărturisire unui prieten, care venise să-l mângâie
în boala pe care o primise: „Dumnezeu m-a ascultat: fie preamărit în veci! Ştii
că cineva, din familia noastră, era pe patul de moarte şi nu voia să se
întoarcă la Dumnezeu
şi nu voia să se împace nici cu Sfânta Biserică. Era într-o vineri, prima din
lună; la Sfânta
Împărtăşanie am şoptit Inimii Preasfinte a lui Isus, care bătea alături de a
mea: Trimite-mi mie cea mai teribilă boală, dar fă ca el să moară căit şi să se
mântuiască!
Chiar
din ziua aceea, seara, muribundul s-a spovedit, a primit Sfântul Maslu şi
Sfânta Împărtăşanie. Ei bine, boala aceasta este pentru mine dovada pe care
Inima lui Isus mi-a dat-o, că acea sărmană fiinţă s-a mântuit. „Ajută-mă să-i
mulţumesc!”.
Un eroism de acest
fel nu poate inspira decât religia Fiului lui Dumnezeu făcut om şi mort pe
cruce pentru mântuirea neamului omenesc!.
