Pe când episcopul
Michel Sailer de Ratisbonne (1751 – 1832) era doar profesor la Universitatea din Ingolstadt
(Germania), s-a dat o reprezentaţie şcolară de teatru la Kaufbeuren. La
un moment, dat cortina s-a ridicat şi pe scenă a apărut o fetiţă de zece ani. Ea
avea de interpretat rolul principal, şi, fiind foarte drăguţă, ochii tuturor
s-au îndreptat spre ea. Dar, chiar la ieşirea ei pe scenă, au începută să bată
clopotele la ora 12.00 pentru Îngerul
Domnului.
Fetiţa,
fără nici o jenă, s-a adresat publicului şi a spus:
- Nu
credeţi că trebuie să spunem Îngerul
Domnului înainte de a începe?
A
îngenuncheat şi a început rugăciunea. Unii spectatori au zâmbit sfidător, însă
cei mai mulţi i-au admirat şi apreciat curajul.
Profesorul
Sailer a plâns de emoţie, iar la sfârşitul spectacolului, care a fost unul
excepţional, iar aplauzele au fost frenetice, a chemat-o la el pe fetiţă, a
felicitat-o şi i-a oferit un cadou substanţial. Apoi a adăugat:
- Draga
mea, tu ai jucat admirabil rolul tău, însă, prin rugăciunea şi evlavia ta,
ne-ai dat un exemplu edificator. Să rămâi mereu aşa şi Dumnezeu, cu siguranţă,
te va face fericită.
