Un bogat
neurastenic s-a dus într-o zi la fizicianul, profund creştin, Paul Tournier (foto), cel care a introdus conceptul de "medicină a persoanei", să-l
întrebe cum să se elibereze de tristeţe şi de numeroasele sale nelinişti. Profesorul
l-a ascultat. Mai întâi l-a condus în faţa unei oglinzi şi l-a întrebat:
- Ce vezi?
- Pe mine însumi, chipul meu! a răspuns.
Apoi l-a condus în faţa unei ferestre care dădea spre stradă şi l-a întrebat încă o dată:
- Acum ce vezi prin sticlă?
- Văd mulţi oameni, şi lumea!
Tournier a încheiat:
- De acum nu te mai aşeza doar în faţa sticlei argintate a oglinzii, ci în faţa celei transparente a ferestrei. Încearcă s-i vezi şi să-i cunoşti şi pe alţii. Făcând aşa, nu te vei mai vedea pe tine însuţi, ci pe ceilalţi. Numai aşa vei redeveni fericit.
- Ce vezi?
- Pe mine însumi, chipul meu! a răspuns.
Apoi l-a condus în faţa unei ferestre care dădea spre stradă şi l-a întrebat încă o dată:
- Acum ce vezi prin sticlă?
- Văd mulţi oameni, şi lumea!
Tournier a încheiat:
- De acum nu te mai aşeza doar în faţa sticlei argintate a oglinzii, ci în faţa celei transparente a ferestrei. Încearcă s-i vezi şi să-i cunoşti şi pe alţii. Făcând aşa, nu te vei mai vedea pe tine însuţi, ci pe ceilalţi. Numai aşa vei redeveni fericit.
